Intradevar, nu am mai fost de multa vreme pe la cascada Tamina asa ca Duminica am dat o tura pana in Piatra Mare dar cu plecare din Timisul de Sus si implicit pe la Tamina. Am fost doar eu cu fratele meu, tata urmand sa plece mai tarziu si sa urce din Brasov, cu scopul de a mai aduna niste afine.
Din Timisul de Sus am plecat doar 4 persoane spre Tamina, spre surprinderea mea, deoarece din Brasov trenul s-a umplut. Mai putini mai bine, in gandul meu.
Din ce anuntasera canicula la meteo drumul a fost numa bun, la soare cei drept era cald dar cu o camasa alba pe tine era bine.
La Tamina am strabatut canionul, prin care curgea o apa rece…rece, aveam mainile amortite de atata stat cu ele in apa rece. La cabana Tamina am facut popas: mancaseram la 7.30 de dimineata si era ora 11. Cat timp am stat noi acolo a coborat un grup de turisti echipati pana in dinti si ne-au intrebat nedumeriti unde este canionul.
Dupa Tamina am avut parte de un smeuris pe cinste asa ca am mai intaziat o ora pe acolo savurand niste smeura deosebit de aromata.
Sus in Piatra Mare era furnicar de turisti, unii mai galagiosi, altii mai putin dar noi am mers la locul nostru unde de obicei este liniste pentru ca nu este cunoscut de lume. Ne-am pus la umbra dar in curand ni s-a facut racoare asa ca oscilam intre soare si umbra.
Dupa ce o venit si tata am fost dupa afine, dar am constatat ca erau stafidite, semn ca erau pe trecute asa ca nu am putut aduna multe si pe la 18 am plecat de varf cu un apus de soare in spate.
A fost o drumetie frumoasa, o zi de stat in natura de care mi se facuse dor de ceva vreme: cloaca din Bucuresti e sufocanta.
Poze aici.
0 Comments.